Scris de Administrator

Creat: 13 October 2011

Ultima actualizare: 03 February 2017

Accesări: 76343

Cum va fi soluţionată petiţia?  

Care sunt mijloacele pe care instituţia Avocatul Poporului le are la dispoziţie?  

Activitatea instituţiei Avocatul Poporului are caracter public sau confidenţial?  

Instituţia Avocatul Poporului are acces la informaţiile clasificate deţinute de autorităţile publice?

Cum va fi soluţionată petiţia?

Petiţia înregistrată la instituţia Avocatul Poporului poate parcurge mai multe căi:

I. În situaţiile în care informaţiile / documentele furnizate sunt insuficiente sau neconcludente, vor fi cerute datele suplimentare necesare pentru analiza şi soluţionarea petiţiilor, fie petiţionarului, fie autorităţii administraţiei publice respective, după caz.

II. Pentru clarificarea situaţiei, Avocatul Poporului poate efectua anchete proprii,  având dreptul:

- să ceară autorităţilor administraţiei publice orice informaţii sau documente necesare anchetei

- să audieze şi să ia declaraţii de la conducătorii autorităţilor administraţiei publice şi de la orice funcţionar care poate da informaţiile necesare soluţionării petiţiei.

III. Petiţiile vădit nefondate vor fi respinse motivat.

IV. În cazul în care, în urma examinării petiţiilor primite, se constată că petiţia persoanei fizice lezate este întemeiată, petiţia poate parcurge mai multe etape:

A. Instituţia Avocatul Poporului se va adresa în scris autorităţii administraţiei publice care a încălcat drepturile persoanei fizice şi va cere să reformeze sau să revoce actul administrativ şi să repare prejudiciile produse, precum şi să repună persoana fizică lezată în situaţia anterioară.

B. Autorităţile publice în cauză vor lua de îndată măsurile necesare pentru înlăturarea ilegalităţilor constatate, repararea prejudiciilor şi înlăturarea cauzelor care au generat sau au favorizat încălcarea drepturilor persoanei lezate şi vor informa despre aceasta instituţia Avocatul Poporului – petiţia este soluţionata favorabil.

C. În cazul în care se constată încălcarea gravă a drepturilor petiţionarului sau ilegalitatea actului administrativ, Avocatul Poporului emite o recomandare adresată autorităţii administraţiei publice, care a încălcat drepturile respective sau a emis actul ilegal. Tăcerea organelor administraţiei publice şi emiterea tardivă a actelor sunt asimilate actelor administrative.

D. În cazul în care autoritatea administraţiei publice sau funcţionarul public nu înlătură, în termen de 30 de zile de la data sesizării, ilegalităţile comise, instituţia Avocatul Poporului se adresează autorităţilor administraţiei publice ierarhic superioare, care sunt datoare să îi comunice, în termen de cel mult 45 de zile, măsurile luate. Dacă autoritatea publică sau funcţionarul public aparţine administraţiei publice locale, instituţia Avocatul Poporului se adresează prefectului. De la data depunerii sesizării la prefectul judeţului curge un nou termen de 45 de zile.

E. Avocatul Poporului este îndreptăţit să sesizeze Guvernul cu privire la orice act sau fapt administrativ ilegal al administraţiei publice centrale şi al prefecţilor.

F. Neadoptarea de către Guvern, în termen de cel mult 20 de zile, a măsurilor privitoare la ilegalitatea actelor sau faptelor administrative semnalate de Avocatul Poporului se comunică Parlamentului.

G. Avocatul Poporului va aduce la cunoştinţă persoanei care i-a adresat petiţia modul de soluţionare.

Modul de soluţionare al petiţiei poate fi făcut public de către Avocatul Poporului prin mijloace de informare în masă, cu consimţământul persoanei sau al persoanelor interesate şi cu respectarea prevederilor legale privind informaţiile şi documentele secrete.

Care sunt mijloacele pe care instituţia Avocatul Poporului le are la dispoziţie?

Pentru soluţionarea problemelor sesizate, Avocatul Poporului are la dispoziţie următoarele mijloace:

1. Sesizarea autorităţilor administraţiei publice în cauză

2. Efectuarea unor anchete proprii, având dreptul să ceară autorităţilor administraţiei publice orice informaţii sau documente necesare anchetei, să audieze şi să ia declaraţii de la conducătorii autorităţilor administraţiei publice şi de la orice funcţionar care poate da informaţiile necesare soluţionării petiţiei.

3. Emiterea unor recomandări ale Avocatului Poporului. Prin recomandările emise, Avocatul Poporului sesizează autorităţile administraţiei publice asupra ilegalităţii actelor sau faptelor administrative.

4. În cazul în care instituţia Avocatul Poporului constată că soluţionarea petiţiei cu care a fost sesizată este de competenţa autorităţii judecătoreşti, se poate adresa, după caz, ministrului justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Ministerului Public sau preşedintelui instanţei de judecată, care este obligat să comunice măsurile luate.

5. În cazurile în care, Avocatul Poporului constată, cu prilejul cercetărilor întreprinse, lacune în legislaţie sau cazuri grave de corupţie ori de nerespectare a legilor ţării,acesta prezinta un raport preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului sau, după caz, primului-ministru, conţinând cele constatate.

6. În rapoartele anuale întocmite de Avocatul Poporului, acesta poate face recomandări privind modificarea legislaţiei sau măsuri de altă natură pentru ocrotirea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

Activitatea instituţiei Avocatul Poporului are caracter public sau confidenţial?

Activitatea Avocatului Poporului, a adjuncţilor săi şi a salariaţilor care lucrează sub autoritatea acestora are caracter public.

La cererea persoanelor lezate în drepturile şi libertăţile lor sau, datorită unor motive întemeiate, Avocatul Poporului poate decide asupra caracterului confidenţial al activităţii sale.

Instituţia Avocatul Poporului are acces la informaţiile clasificate deţinute de autorităţile publice?

Avocatul Poporului are acces, în condiţiile legii, la informaţiile clasificate deţinute de autorităţile publice, în măsura în care le consideră necesare pentru soluţionarea plângerilor care i-au fost adresate. Avocatul Poporului are obligaţia de a nu divulga sau de a nu face publice informaţiile sau documentele secrete la care a avut acces. Această obligaţie se menţine şi după încetarea activităţii sale ca Avocat al Poporului şi se extinde asupra adjuncţilor săi, precum şi asupra personalului aflat în serviciile sale, sub sancţiunea prevăzută de legea penală.

Scris de Administrator

Creat: 13 October 2011

Ultima actualizare: 29 July 2019

Accesări: 1053588

 

 

Vox populi, vox Dei

 

 

 

 

 

Scris de Administrator

Creat: 13 October 2011

Ultima actualizare: 03 February 2017

Accesări: 132879

Avocatul Poporului - instituţie de tip ombudsman

Originile institutiei Ombudsman

Instituţia Ombudsmanului a fost înfiinţată în Suedia, în anul 1809, de către Parlament care a introdus în noua Constituţie Biroul Ombudsmanului Parlamentar, ca instrument care să poată permite Parlamentului să exercite un anumit control asupra exerciţiului puterii de către executiv, prin monitorizarea modului în care autorităţile publice respectă legile.

Dar această idee nu era nouă în 1809. Monarhul absolut Karl al XII-lea a creat în anul 1713 Biroul Ombudsmanului Suprem al Majestăţii Sale. În perioada respectivă, Karl al XII-lea era în Turcia (într-o zonă aflată pe teritoriul Basarabiei de astăzi) de aproape 13 ani, iar în absenţa sa administraţia a devenit neglijentă. Ca urmare, el a reglementat Ombudsmanul Suprem ca fiind reprezentantul său suprem în Suedia. Sarcina acestuia era de a se asigura că judecătorii (mai târziu şi funcţionarii publici în general), acţionau cu respectarea legilor în vigoare şi îşi desfăşurau activitatea în mod corespunzător în alte privinţe. Dacă Ombudsmanul aprecia că aceştia nu îşi îndeplineau sarcinile în mod corespunzător, era abilitat să iniţieze procedurile legale împotriva lor pentru abatere de la sarcinile lor. În anul 1719, Ombudsmanul Suprem a devenit Cancelarul Justiţiei. Acest birou încă mai există şi în prezent, Cancelarul Justiţiei acţionând ca Ombudsman guvernamental. În anul 1766, Parlamentul a ales pentru prima data Cancelarul Justiţiei, dar din 1772 numirea Cancelarului Justiţiei a redevenit o prerogativă regală.

Potrivit Constituţiei din 1809, puterea statului a fost împărţită între rege şi Parlament. Regele numea Cancelarul Justiţiei (cu alte cuvinte, acesta era Ombudsmanul regal), în timp ce Parlamentul numea Ombudsmanul Parlamentar. Principalul scop pentru care a fost înfiinţat a fost pentru a apăra drepturile cetăţenilor prin stabilirea unei agenţii de supervizare complet independentă de executiv. Ca şi Cancelarul Justiţiei, sarcina Ombudsmanului era de a supraveghea aplicarea legilor de către judecători şi funcţionarii publici. Astfel, Constituţia din 1809 prevedea ca Parlamentul să numească în funcţia de Ombudsman Parlamentar o persoană „cunoscută pentru competenţa sa judiciară şi pentru probitatea sa exemplară”. Prin urmare, rolul său era de a veghea asupra protecţiei drepturilor cetăţenilor. De exemplu, printre atribuţiile Ombudsmanului Parlamentar se aflau încurajarea aplicării uniforme a legislaţiei şi clarificarea obscurităţilor legislative. Activitatea sa se desfăşura mai ales sub forma de inspecţii şi anchete. Plângerile au jucat un rol relativ nesemnificativ în perioada de început. În primul secol de existenţă al Ombudsmanului Parlamentar, numărul total de plângeri a fost de aproximativ 8000.

(Sursa: http://www.jo.se/ - The Parliamentary Ombudsmen of Sweden)

Instituţia Ombudsman în lume

Următorul Ombudsman Parlamentar a fost înfiinţat în Finlanda, prin Constituţia din 1919. Ideea a atras atenţia în afara Scandinaviei, după reglementarea Biroului Ombudsman în Danemarca, în anul 1954. În ultimii 30 de ani, această instituţie s-a răspândit în întreaga lume, astfel încât în prezent există aproximativ 120 de instituţii de tip ombudsman.

Institutia de tip ombudsman s-a dezvoltat in doua forme:

1. ombudsman cu competenţă generala – tratează toate problemele care decurg din disfuncţionalităţi in administraţie
2. ombudsman cu competenţă specială – specializat intr-un anumit domeniu (de exemplu: ombudsman pentru protecţia copilului, ombudsman pentru protecţia consumatorilor, ombudsman pentru servicii financiare, ombudsman pentru egalitate si anti-discriminare, ombudsman pentru persoane cu dizabilitati, ombudsman impotriva discriminarilor etnice, ombudsman pentru apărare etc).

Instituţia Avocatul Poporului

Constituantul român a optat pentru denumirea Avocatul Poporului, o instituţie de tip ombudsman cu competenţă generală, care are drept scop apărarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice în raporturile acestora cu autorităţile publice.

Instituţia Avocatul Poporului a fost una dintre structurile instituţionale noi, create prin Constituţia din 1991, alături de Curtea Constituţională, având drept scop apărarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice în raporturile acestora cu autorităţile administraţiei publice. Instituţia a fost înfiinţată prin Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului.

Preocupări pe plan internaţional pentru dezvoltarea instituţiilor naţionale care au drept scop protecţia şi promovarea drepturilor omului

Pe plan internaţional, în ultimii douăzeci de ani, s-a manifestat un interes din ce în ce mai crescut pentru instituţiile naţionale de promovare şi protecţie a drepturilor omului. Prima reuniune internaţională tehnică cu acest subiect a avut loc la Paris, în anul 1991. Concluziile acestei reuniuni au fost valorificate prin Rezoluţia nr. 54/1992 a Comisiei ONU a Drepturilor Omului, intitulată Principiile referitoare la statutul instituţiilor naţionale („Principiile de la Paris”). Ulterior, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite le-a aprobat prin Rezoluţia nr. 48/134 din 20 decembrie 1993. Conform acestui document, statele membre sunt încurajate să creeze sau să consolideze instituţiile naţionale, acestora trebuie să li se confere un mandat cât mai amplu posibil în promovarea şi protecţia drepturilor omului.

Instituţia Avocatul Poporului este organizată şi funcţionează în conformitate cu Principiile de la Paris, urmând să solicite acreditarea Comitetului Internaţional de Coordonare a Instituţiilor Naţionale pentru Promovarea şi Protecţia Drepturilor Omului şi să se integreze astfel în organizaţiile privind drepturile omului din sistemul Naţiunilor Unite.

Scris de Administrator

Creat: 12 October 2011

Ultima actualizare: 22 July 2020

Accesări: 51758

RELAȚII INTERNAȚIONALE