Recursul în reformare apare ca o cale de atac pe care ar putea să o exercite doar Avocatul Poporului, în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, împotriva oricărei hotărâri judecătoreşti rămasă definitivă şi devenită irevocabilă, pronunţată atât în materie civilă, cât şi în materie penală, atunci când, în mod individual, s-ar constata încălcarea unui drept al cetăţeanului.

Această cale de atac are o dublă finalitate:

− pe de-o parte, Avocatul Poporului îşi realizează scopul constituţional, şi anume acela de a apăra drepturile şi libertăţile persoanelor fizice;

− pe de altă parte, în contextul actual, s-ar evita sesizarea Curţii Europene a Drepturilor Omului de către persoanele vătămate şi condamnarea statului român la plata despăgubirilor pentru pronunţarea în mod defectuos a unor hotărâri judecătoreşti.